Avem un campionat… exceptional. Dupa 5 etape de la inceputul returului, cele 7 echipe de la varf s-au mai apropiat un pic asa unele de altele, de parca mai era posibil, si acum sunt toate intr-un interval de 2 puncte mari si late. Si, culmea, cam in aceeasi ordine ca la inceputul returului, cu cateva exceptii, dar fara salturi sau coborari spectaculoase. Dupa cum am zis, avem un campionat exceptional… de slab. Ai zice ca atatea echipe in doar doua puncte, si la varf pe deasupra, inseamna un campionat puternic… insa puterea noastra s-a vazut in cupele europene. Apoi meciurile din ultimile etape ale celor sapte echipe sfideaza parca orice logica. CFR e bunicica dar si scartaie cand e sa joace cu un adversar mai puternic, si astfel abia se mentine pe primul loc, Timisoara la fel, plus ca nici nu stiu daca punctajul de acum e cel din teren sau cel de la “masa verde”, dar parca nu mai conteaza, Steaua nu stiu cum dracu’ reuseste sa se mentina la doar 1 punct de primul loc, Rapid joaca bine cu cele tari si o ia in freza de la Poli Iasi sau Astra, Dinamo este poate cea mai buna din ultimile etape, recuperand fata de toate echipele din fruntea clasamentului, dar parca vad ca, dupa ce i-a scapat victoria cu CFR printre degete, la propriu, si dupa ce a dat de pamant cu Steaua, o sa o faca lata la Galati, Unirea e pe o panta descendenta de cand au plecat Petrescu, Varga si Balan iar Vasluiul sta la adapost pe locul 7 dar la doar 2 puncte de lider, si asteapta miscarile gresite ale celor din fata sa. Si ne mai miram ca Liga 1 a pierdut mult teren fata de acum vreo 3 ani, cand intrecusem campionate ca cele ale Rusiei, Ucrainei, Belgiei, Olandei si parca si Portugaliei. O data ca Romania nu prea mai produce nici un jucator de valoare la tineret, si apoi… strainii care joaca la noi sunt mai toti niste verze… ca de asta au ajuns intr-o varza de tara. In consecinta, de asta acum suntem pielea… organului si asta se vede si la nivelul nationalei, unde ne bate pana si un Yossi Benayoun si echipa lui de pseudo necunoscuti.

Dar sa revenim la ultima etapa, si mai ales la Marele Derby. Sau unicul Derby, cum i se mai spune. Departe de ce era odata, ultima etapa (a 22-a parca) a adunat echipele Dinamo si Steaua fata in fata, in “Groapa”. Echipa de langa cimitire venea in vizita la cea dintre circ si spitalul de urgenta. Si asta s-a vazut – cei de la Steaua au fost morti pe teren, ei reusind sa… nu reuseasca nimic notabil in 90+ de minute. Nici un dribling, nici un sut, nici o pasa filtranta, nimic. Au reusit insa sa ia un cartonas rosu… Comentatorii spuneau ca (,) constructia stelistilor se oprea la 30 de metri de poarta lui Dolha. Gresit, constructia Stelei a lipsit cu desavarsire, astfel ca nu avea cum sa se opreasca undeva. Iar pase lungi de la fundasi la Kapetanos nu se pot numi nici macar tentative de constructie. Dar e bine… razboinicul luminii, cel mai cel patron din emisfera estica, dar fara nici o emisfera cerebrala, a facut pact cu suporterii… de fapt doar cu aia care nu il contesta… si a zis ca nici nu se mai baga peste antrenor la echipa, de asta a jucat Ovidiu Petre fundas central. Ce mai urmeaza acum? Messi portar? In fine… deja nu mai am rabdare si povestesc aici fara vreo ordine. Pe langa Ovidiu Petre a jucat si Baciu, poate cel mai bun performer al Stelei in retur, cu doua pase magistrale de gol, din pacate pentru adversari. Una a fost la meciul cu Ceahlaul, a 2-a acum, cu Dinamo, de la facut pe saracul Zapata sa isi degajeze propriul picior pana prin Columbia probabil, cu largul concurs al gazonului… in ton cu tot ceea ce exista in Romania de fapt – daca avem drumuri cu gropi garla, de ce sa nu avem si terenuri de fotbal precum la Rovine in campii. Doar ca acolo a fost Mihai Viteazul, aici era (pe) Stefan cel Mare. Mare si sfant dom’le, mai sfant decat Crediciosu’ Lu’ Peste, din moment ce doamne doamne i-a dat o palma berbecului… Asa, sa revenim, ca parca deja delirez. Dupa schimbarea lui Petre Marin, lucru care l-a facut pe acesta sa apeleze la dulcele grai romanesc ce i se citea pe buzele-i pline de cuvinte care incep cu “pu” si se termina cu “la”, a urmat o faza in care stelistii au facut-o lata (s-alta data s-alta data o s-o faca si mai si mai…) si astfel a ajuns Golanski in postura de ultim aparator sa il faulteze pe Cristea… unul din ei, nici nu mai conteaza ca e acelasi care pe vremea lui Zenga inscria la aceeasi poarta, dar purta celalat echipament. Dupa ce ca erau vai si amar de mama lor, stelistii ramasesera si cu un om in minus, si Steaua avea acum urmatoarea linie de aparatori: Parpas, Baciu si Nicolita. Sa moara toti fanii mei (mai ales ca nu am niciunul), nici in cele mai negre vise nu mi-as fi imaginat o asemenea linie de fund. In fine… dupa acest meci pot zice de Steaua numai “de bine”. Dinamo nu a fost valoric mult mai buna… pentru ca valoarea nu creste si/sau nu scade de la o saptamana la alta. Ci pur si simplu a alergat de 10 ori mai mult, au acoperit mai bine terenul si punctele cheie, au fost mai bine asezati si mult mai motivati. Rezultatul este just si justificat de ce s-a jucat, fara discutie… Domnule “Lippi” de Romania, dvs. “va place cum joaca Steaua?” Oare Bergodi ce mai zice acum?

Si totusi, dupa doua victorii in acest sezon de Liga 1 asupra Stelei, Dinamo este cu 1 punct in spatele ei, iar la final punctele vor fi cele mai importante, acolo unde chiar conteaza, nu la palmares si altele asemenea. Ori astfel… Dinamo o va putea bate pe Steaua de cate ori vrea, insa daca la finalul sezonului nu este campioana, degeaba se tot pregatesc pentru Champions League…

Cam asa s-a scris si al 122-lea unic derby (“122″ si “unic” e o asociere nefericita dar nu asta e ideea). Un derby ce a vazut-o pe Steaua intr-un declin incet si sigur, nu de ieri sau azi, ci de cativa ani buni. Dar nici Dinamo nu e departe, chiar daca a dominat la toate capitolele. Cand reperul tau e un adversar slab, valoarea ta este una incerta, sau in nici un caz una mare. Dar asa se intampla cand avem circ in loc de sport adevarat si profesionalism. Unii – condusi de un cioban analfabet care se crede bun la toate, devenit peste noapte mare vedeta, ales si parlamentar european (asa oameni, asa reprezentanti), si cu banii facuti din specula cu terenuri, din manarii cu MApN si alte “afaceri” romanesti – cu jucatori expirati, cumparati dupa ce s-a vazut un DVD cu ei sau pe baza de pretentii financiare mici. Altii – condusi de o cohorta de “actionari”, unul mai prost decat altul, dar neaparat infatuat(i), de la taranoi ce scuipa cand vorbesc, remarcati mai nou prin operatii de marire de penis (fiecare cu ce ii lipseste probabil), la mari vanzatori de butelii, la (cel putin) fosti securisti migrati de la Craiova, care sunt dati la fund dar mai ies si ei in fata cand ii baga presa in seama, si alti trepadusi, iar peste toti troneaza linistit si ca un mare sef, tatal lor, acest ginerica de ministru de militie (pe langa multe alte ministere) si totodata mare om de afaceri, cu o avere de sute de milioane dintr-o firma de IT & calculatoare de care nu a auzit mai nimeni dar cu un nume greu, de franciza, insa zero (sau chiar pe minus) in piata actuala – maestrii in arta reciclarii si a bumerangului, echipa care are probabil cei mai multi jucatori vanduti sau imprumutati in afara si ulterior cumparati inapoi dupa ce si-au confirmat “valoarea”. Asta avem, cu asta defilam. Noi, raportati la fotbalul mare in general, cand de manifestam bucuriile si suprararile la un derby din acesta, suntem poate ca niste copii mici care se joaca fericiti cu masinutele, raportati la o lume a adultilor care se intrec in curse.

Desi m-am simtit total neinspirat in a scoate un articol… macar decent, am incercat sa fiu cat mai obiectiv si sa ating atat puncte importante din derby cat si din fotbalul romanesc in general. Poate ca am tratat meciul prea mult din perspectiva unui stelist dar, sincer vorbind, dupa un asa meci nu se mai poate spune nimic… si imi doresc (intr-un fel) ca sa mai ia si Dinamo campionatul, sa isi vada si Ristica visul implinit si sa-si mai dovedeasca inca o echipa romaneasca limitele in fotbalul mare, fie ca va fi “sa moara frumos”, asa cum a facut-o Unirea si poate un pic si CFR, fie sa iasa din Liga Campionilor penibili si umiliti, asa cum a facut-o Steaua la ultimile doua participari, si, astfel, poate o sa ne mai vina mintea la cap.

Clasament Liga1 Gamebookers – Etapa XX

Danciulescu vrea sa plece de la Dinamo. Acum, cand a ajuns la 187 de goluri în Liga I, la doar 3 reusite de Marin Radu, locul al treilea în topul celor mai buni marcatori. Camataru si Dudu Georgescu au 190, respectiv 252 de goluri in divizia A. Practic, inca vreo 2,3 meciuri si Danciulescu intra defitiv in istoria Ligii 1. Ar deveni o legenda. Peste ani, alti golgheteri vor fi comparati cu el, vor incerca sa-l depaseasca. Si probabil ca nu vor reusi. Iar noi ne vom putea lauda ca l-am vazut in activitate. Se merita oare, Danciule, dupa atata timp in liga 1, sa pleci de la Dinamo la o echipa mediocra si fara obiectiv din Secunda Division si sa ratezi sansa de a scrie istorie? Dupa ce ai rabdat cu atata modestie ifosele lui Piturca la nationala, care a avut atata ranchiuna incat nu te-a convocat o data, macar in lotul largit, desi erai golgheterul Romaniei ani la rand? Dupa ce ai acceptat un salariu mult mai mic fata decat meritai? Dupa ce ai aratat atata timp ca nu banii sunt importanti pentru tine? Merita oare sa pleci cand tocmai ai revenit in nationala?

Sau intrebarea e, cine vrea sa pleci, tu sau conducerea?

(de Alex-27.08.2009)