M-am trezit undeva pe la 9 si un pic, dupa putine ore de somn, cu gandul si speranta, printre altele, ca o sa am niste satisfactii din postura de privitor (semi)fidel de sport in aceasta zi de duminica plina de evenimente sportive. Dar nu prea a fost sa fie asa… Dimineata mi-am inceput-o cu o umilinta la Formula 1. Desi cursa a fost destul de spectaculoasa, am trait sa il vad pe Schumacher intr-o postura… trista, care sa confirme forma proasta pe care o are de cand a revenit si faptul ca, in general, e mult sub asteptari. Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc… blogul, in definitiv, se numeste “Marele Derby”, nu “Marele Circ”.

Un asa zis derby s-a jucat si in seara asta. Se pare ca pe stadionul (din) Giulesti au loc, o data la cativa ani, meciuri antologice. Iar meciurile antologice se termina cu 5 – 1. Cu ceva timp in urma, victima se numea nationala Germaniei, in prezent una din cele mai bune din lume, iar eroul meciului de atunci a ajuns acum sa fie mai mult accidentat si sa faca tusa cand e apt, pentru ca nu se intelege cu antrenorul din loja. Antrenorul de pe banca, un alt Mihaitza (nu pot sa ii zic Mihai pentru ca in seara asta a fost extrem de mic), isi arata meci de meci incompetenta. Dar nici macar nu e a lui in totalitate… dispune de jucatori de mana a 7-a, labili psihic, care nu fac fata la efort sustinut sau la presiune nici macar un pic, dar au de multe ori aere de vedeta, iar echipa e, nu de putine ori, facuta si dirijata de un gibon oligofren care nici bani nu mai are, desi i se zice finantator sau patron. Ca urmare, echipa este si joaca dupa chipul si asemanarea lui – de cacat. Iar in seara asta s-a spart si bulanul avut in ultimile etape… de fapt echipa asta nu e doar tragica, cum am zis in titlu, e de-a dreptul labagica… Si meciul? Meciul a fost scurt, un fel de antrenament. Lasand la o parte declaratiile in limba de lemn din zilele anterioare si, totodata, lasand la o parte un gol din penalty, mai mult sau mai putin corect, si o intrare foarte urata a lui Rupanaru, a existat o singura echipa pe teren. Ea a rezolvat scurt meciul cu 4 goluri in 30 de minute si si-a permis sa o frece la semicald si sa mai dea (doar) un gol si in repriza a 2-a. Restul e tacere si palmares… adica istorie si statistica. Pana la urma nu ai cum sa uiti un astfel de meci, prin prisma scorului ei doar, pentru ca meciul nu va ramane cu nimic altceva in memoria colectiva, intrucat nu a reusit nici Real-ul sa ii dea 5 goluri, iar Steaua nu a mai luat 5 in campionat de vreo 10 ani cred…

In finalul zilei am totusi niste mici satisfactii – Oltchim s-a calificat in finala Ligii Campionilor la handbal feminin iar Lucian Bute si-a pastrat centura de campion la box. Insa noi nu ne prea mandrim cu asta… si cu siguranta nu le/il meritam, intrucat noi si minunatii nostri reprezentati alesi nu am facut de fapt nimic pentru ei. Handbalistele nu pot juca finala in orasul lor pentru ca nu au sala omologata… iar Bute, desi noi nu suntem in stare nici sa il transmitem la televizor, poarta steagul Romaniei pe spate dupa fiecare victorie, in timp ce pe el il lauda, aplauda, iubesc si rasplatesc o gramada de canadieni. Noi iubim fotbalul… il iubim si il meritam, asa cum e el, acesta din Romania, atat la nivel de cluburi cat si la nivel de echipa nationala. Ne meritam soarta…

Peste noi s-a asternul norul nociv, iar Steaua si intreg fotbalul romanesc sunt de mult deja, nu doar de cateva zile, ingropate sub cenusa…

PS: vinde, pleaca, windmills…

Avem un campionat… exceptional. Dupa 5 etape de la inceputul returului, cele 7 echipe de la varf s-au mai apropiat un pic asa unele de altele, de parca mai era posibil, si acum sunt toate intr-un interval de 2 puncte mari si late. Si, culmea, cam in aceeasi ordine ca la inceputul returului, cu cateva exceptii, dar fara salturi sau coborari spectaculoase. Dupa cum am zis, avem un campionat exceptional… de slab. Ai zice ca atatea echipe in doar doua puncte, si la varf pe deasupra, inseamna un campionat puternic… insa puterea noastra s-a vazut in cupele europene. Apoi meciurile din ultimile etape ale celor sapte echipe sfideaza parca orice logica. CFR e bunicica dar si scartaie cand e sa joace cu un adversar mai puternic, si astfel abia se mentine pe primul loc, Timisoara la fel, plus ca nici nu stiu daca punctajul de acum e cel din teren sau cel de la “masa verde”, dar parca nu mai conteaza, Steaua nu stiu cum dracu’ reuseste sa se mentina la doar 1 punct de primul loc, Rapid joaca bine cu cele tari si o ia in freza de la Poli Iasi sau Astra, Dinamo este poate cea mai buna din ultimile etape, recuperand fata de toate echipele din fruntea clasamentului, dar parca vad ca, dupa ce i-a scapat victoria cu CFR printre degete, la propriu, si dupa ce a dat de pamant cu Steaua, o sa o faca lata la Galati, Unirea e pe o panta descendenta de cand au plecat Petrescu, Varga si Balan iar Vasluiul sta la adapost pe locul 7 dar la doar 2 puncte de lider, si asteapta miscarile gresite ale celor din fata sa. Si ne mai miram ca Liga 1 a pierdut mult teren fata de acum vreo 3 ani, cand intrecusem campionate ca cele ale Rusiei, Ucrainei, Belgiei, Olandei si parca si Portugaliei. O data ca Romania nu prea mai produce nici un jucator de valoare la tineret, si apoi… strainii care joaca la noi sunt mai toti niste verze… ca de asta au ajuns intr-o varza de tara. In consecinta, de asta acum suntem pielea… organului si asta se vede si la nivelul nationalei, unde ne bate pana si un Yossi Benayoun si echipa lui de pseudo necunoscuti.

Dar sa revenim la ultima etapa, si mai ales la Marele Derby. Sau unicul Derby, cum i se mai spune. Departe de ce era odata, ultima etapa (a 22-a parca) a adunat echipele Dinamo si Steaua fata in fata, in “Groapa”. Echipa de langa cimitire venea in vizita la cea dintre circ si spitalul de urgenta. Si asta s-a vazut – cei de la Steaua au fost morti pe teren, ei reusind sa… nu reuseasca nimic notabil in 90+ de minute. Nici un dribling, nici un sut, nici o pasa filtranta, nimic. Au reusit insa sa ia un cartonas rosu… Comentatorii spuneau ca (,) constructia stelistilor se oprea la 30 de metri de poarta lui Dolha. Gresit, constructia Stelei a lipsit cu desavarsire, astfel ca nu avea cum sa se opreasca undeva. Iar pase lungi de la fundasi la Kapetanos nu se pot numi nici macar tentative de constructie. Dar e bine… razboinicul luminii, cel mai cel patron din emisfera estica, dar fara nici o emisfera cerebrala, a facut pact cu suporterii… de fapt doar cu aia care nu il contesta… si a zis ca nici nu se mai baga peste antrenor la echipa, de asta a jucat Ovidiu Petre fundas central. Ce mai urmeaza acum? Messi portar? In fine… deja nu mai am rabdare si povestesc aici fara vreo ordine. Pe langa Ovidiu Petre a jucat si Baciu, poate cel mai bun performer al Stelei in retur, cu doua pase magistrale de gol, din pacate pentru adversari. Una a fost la meciul cu Ceahlaul, a 2-a acum, cu Dinamo, de la facut pe saracul Zapata sa isi degajeze propriul picior pana prin Columbia probabil, cu largul concurs al gazonului… in ton cu tot ceea ce exista in Romania de fapt – daca avem drumuri cu gropi garla, de ce sa nu avem si terenuri de fotbal precum la Rovine in campii. Doar ca acolo a fost Mihai Viteazul, aici era (pe) Stefan cel Mare. Mare si sfant dom’le, mai sfant decat Crediciosu’ Lu’ Peste, din moment ce doamne doamne i-a dat o palma berbecului… Asa, sa revenim, ca parca deja delirez. Dupa schimbarea lui Petre Marin, lucru care l-a facut pe acesta sa apeleze la dulcele grai romanesc ce i se citea pe buzele-i pline de cuvinte care incep cu “pu” si se termina cu “la”, a urmat o faza in care stelistii au facut-o lata (s-alta data s-alta data o s-o faca si mai si mai…) si astfel a ajuns Golanski in postura de ultim aparator sa il faulteze pe Cristea… unul din ei, nici nu mai conteaza ca e acelasi care pe vremea lui Zenga inscria la aceeasi poarta, dar purta celalat echipament. Dupa ce ca erau vai si amar de mama lor, stelistii ramasesera si cu un om in minus, si Steaua avea acum urmatoarea linie de aparatori: Parpas, Baciu si Nicolita. Sa moara toti fanii mei (mai ales ca nu am niciunul), nici in cele mai negre vise nu mi-as fi imaginat o asemenea linie de fund. In fine… dupa acest meci pot zice de Steaua numai “de bine”. Dinamo nu a fost valoric mult mai buna… pentru ca valoarea nu creste si/sau nu scade de la o saptamana la alta. Ci pur si simplu a alergat de 10 ori mai mult, au acoperit mai bine terenul si punctele cheie, au fost mai bine asezati si mult mai motivati. Rezultatul este just si justificat de ce s-a jucat, fara discutie… Domnule “Lippi” de Romania, dvs. “va place cum joaca Steaua?” Oare Bergodi ce mai zice acum?

Si totusi, dupa doua victorii in acest sezon de Liga 1 asupra Stelei, Dinamo este cu 1 punct in spatele ei, iar la final punctele vor fi cele mai importante, acolo unde chiar conteaza, nu la palmares si altele asemenea. Ori astfel… Dinamo o va putea bate pe Steaua de cate ori vrea, insa daca la finalul sezonului nu este campioana, degeaba se tot pregatesc pentru Champions League…

Cam asa s-a scris si al 122-lea unic derby (“122″ si “unic” e o asociere nefericita dar nu asta e ideea). Un derby ce a vazut-o pe Steaua intr-un declin incet si sigur, nu de ieri sau azi, ci de cativa ani buni. Dar nici Dinamo nu e departe, chiar daca a dominat la toate capitolele. Cand reperul tau e un adversar slab, valoarea ta este una incerta, sau in nici un caz una mare. Dar asa se intampla cand avem circ in loc de sport adevarat si profesionalism. Unii – condusi de un cioban analfabet care se crede bun la toate, devenit peste noapte mare vedeta, ales si parlamentar european (asa oameni, asa reprezentanti), si cu banii facuti din specula cu terenuri, din manarii cu MApN si alte “afaceri” romanesti – cu jucatori expirati, cumparati dupa ce s-a vazut un DVD cu ei sau pe baza de pretentii financiare mici. Altii – condusi de o cohorta de “actionari”, unul mai prost decat altul, dar neaparat infatuat(i), de la taranoi ce scuipa cand vorbesc, remarcati mai nou prin operatii de marire de penis (fiecare cu ce ii lipseste probabil), la mari vanzatori de butelii, la (cel putin) fosti securisti migrati de la Craiova, care sunt dati la fund dar mai ies si ei in fata cand ii baga presa in seama, si alti trepadusi, iar peste toti troneaza linistit si ca un mare sef, tatal lor, acest ginerica de ministru de militie (pe langa multe alte ministere) si totodata mare om de afaceri, cu o avere de sute de milioane dintr-o firma de IT & calculatoare de care nu a auzit mai nimeni dar cu un nume greu, de franciza, insa zero (sau chiar pe minus) in piata actuala – maestrii in arta reciclarii si a bumerangului, echipa care are probabil cei mai multi jucatori vanduti sau imprumutati in afara si ulterior cumparati inapoi dupa ce si-au confirmat “valoarea”. Asta avem, cu asta defilam. Noi, raportati la fotbalul mare in general, cand de manifestam bucuriile si suprararile la un derby din acesta, suntem poate ca niste copii mici care se joaca fericiti cu masinutele, raportati la o lume a adultilor care se intrec in curse.

Desi m-am simtit total neinspirat in a scoate un articol… macar decent, am incercat sa fiu cat mai obiectiv si sa ating atat puncte importante din derby cat si din fotbalul romanesc in general. Poate ca am tratat meciul prea mult din perspectiva unui stelist dar, sincer vorbind, dupa un asa meci nu se mai poate spune nimic… si imi doresc (intr-un fel) ca sa mai ia si Dinamo campionatul, sa isi vada si Ristica visul implinit si sa-si mai dovedeasca inca o echipa romaneasca limitele in fotbalul mare, fie ca va fi “sa moara frumos”, asa cum a facut-o Unirea si poate un pic si CFR, fie sa iasa din Liga Campionilor penibili si umiliti, asa cum a facut-o Steaua la ultimile doua participari, si, astfel, poate o sa ne mai vina mintea la cap.

Parca asa era vorba aia… asta pana cand vine vorba de regulamente. De legi (sportive) romanesti tampite si de interese. Deci, intr-un cuvant – (de) bani. Cei care niciodata nu sunt tristi si totodata sunt peste tot acasa, mai ales in Italia, Spania, Germania si, desigur, Rromania, dupa ce au castigat pe teren un meci printr-un super-gol, au ajuns azi sa piarda “la masa verde” acelasi meci, intrucat… ceva nu a fost in regula. Desi sunt de parere ca meciurile ar trebui jucate pe teren, chiar si atunci cand zboara cate o bricheta, unde-i lege nu-i tocmeala. Cica. Desi acum se disctuta decizia. Si apoi se va discuta discutarea. Si tot asa, pana cand se va da rezultatul apelului, probabil undeva pe langa ultima etapa, ca sa tina campionatul in suspans. Deja Poli are antrenament la faze de genul asta. Lasand la o parte romanismele (ma rog, cat se poate, pentru ca astea nu se pot neglija sau ignora in totalitate), regulamente pe care… recunosc ca nu le cunosc, dar despre care pot presupune ca au destule lacune, si alte chestiuni din astea “tehnice”, stau si ma intreb eu in cap’soru’ meu, daca nu exista niste… reguli mai clare (deh, tot la reguli am ajuns). Parca perioada de transferuri era doar pana pe 25 februarie… sau aia era doar pentru cei din strainatate. Va zic eu ca si in Regie tot un fel de strainatate este… si nu din aia buna. Cel care e prea sarac pentru fotbal dar destul de bogat pentru hoteluri in Poiana s-a cacat pe el pana ce i-a luat pe cei doi fotbalisti, in ceasul al 13-lea. Apoi i-a legitimat la Rapid 532 in divizia Z si astfel, in baza regulilor romanesti care te dau pe spate, a putut sa ii foloseasca in meciul din Liga 1, sau asa ceva. Acum poate sa se spele cu ei pe cap… In fine, mingea e la Rapid, cum se zice. Poli nu are ce sa piarda daca i se iau punctele si i se dau Rapidului inapoi. Rapid are insa ce sa piarda daca se dovedeste ca decizia de azi este corecta… Om trai si om vedea ce se va intampla pe plaiurile mioritice in legatura cu acest caz… Cert e ca tara asta e “fantastica”… Circul Globus are o concurenta acerba…

Jandarmii sunt din alt film. Louis de Funes e oale si ulcele demult iar la noi comedia e de cele mai multe ori tragedie…

Zilele trecute ma pregateam de un weekend plin de fotbal. De fapt, cam toate weekend-urile sunt asa, gratie multor campionate in plina desfasurare care “alimenteaza” tonele de canale sportive si emisiunile de stiri. Bine ca peste nici doua saptamanani incepe F1 si o sa ma mai “dezintoxic” de fotbal. Pana atunci insa m-am delectat sambata cu meciurile lui Real si Barca din “La Liga”. Ce meciuri… ce fotbal dom’le… chiar daca au fost meciuri care s-au jucat la o singura poarta, au aratat fotbal de calitate. Real a facut scor cu Tenerife iar Barcelona, desi a avut ceva emotii cu o Malaga care s-a aparat de l-ar fi facut pana si pe Sorin Cartu invidios, a invins cu un 2-1 care nu spune mai nimic despre joc, unul in care Barcelona a invins dupa ce a avut o posesie de circa 75% si ocazii si ratari cam cat are o echipa romaneasca in zece meciuri. Galacticii si extraterestrii si-au bifat astfel inca o etapa de rutina…

Apoi a venit ziua de duminica si ma pregateam de marile meciuri din Liga Mitica. Adica a lui Mitica. Dupa ce mi-am luat o doza de fukitol ca sa-mi mai tempereze entuziasmul si asteptarile dupa meciurile din Spania din seara precedenta, m-am uitat cand si cand la meciul Rapid – Unirea, asa, de incalzire, gandidu-ma in acelasi timp, ca mic stelist ce sunt, la derby-ul serii si la faptul ca CFR o batuse pe Unirea in etapa precedenta, in timp ce Steaua o facuse de… oaie, cu “galacticii” lu’ Ghiorghi “Pinalti” Stiefan. Doar ca in fotbal nu e ca in matematica. Daca A > B si B > C, nu e obligatoriu ca A > C. Si Steaua a demonstrat asta in meciul cu CFR. Desi CFR pleca (,) ca favorita certa, atat prin prisma ultimelor rezultate cat si a statisticii care arata ca e cea mai buna echipa pe teren propriu din campionat, Steaua s-a dovedid din nou un Nemesis al echipei ardelene. Poate ca fotbalul nu e matematica dar cifrele mai au relevanta uneori – aceeasi statistica (,) care arata ca CFR e cea mai buna pe teren propriu, arata ca Steaua e cea mai buna in deplasare. Asadar aveam reteta perfecta pentru un egal frumos disputat. Ceea ce s-a si intamplat. Steaua a inceput mai bine si a deschis relativ repede scorul. Apoi, dupa cateva minute, Stancu a sutat in portar (ma rog… in minge de fapt) in situatie de unu la unu iar fotomodelul Toja a plasat o lovitura de cap peste poata goala. Neputand sa raman indiferent la asa ceva, am bagat o injuratura cu gandul ca la 2-0 poate altfel stateau lucrurile si mi-am amintit de faptul ca, desi se mai rateaza si in campionatele tari, Higuain si Messi pe care ii vazusem in ziua precedenta si-au respectat blazonul si s-au apropiat amandoi de cota 20, chiar daca au ceva mai multe meciuri disputate. La noi, golgeterul Kapetanos are 10 goluri, dar macar Steaua are un lucru cu care se poate lauda si pe care nu l-a mai avut de muuulte sezoane. Asta ca sa nu mai amintesc de “fenomenul” Suarez de la Ajax care a inscris in acest sezon de Eredivisie 26 de goluri in 25 de meciuri, pe langa celelalte 12 din alte competitii. Asa da frate! In fine… De cealalta parte, CFR a fost mai buna in repriza a 2-a, exceptie facand momentul de gol din prima repriza – in care ungurul Dica a centrat pentru ungurul Traore, acesta a deviat, Tatarusanu a respins pentru moment, pentru ca apoi ungurul Cadu sa inscrie – si ratarea lui Traore, mai ceva ca cele ale lui Stancu sau Toja. In rest e doar statistica, cel mult. Putea sa castige oricare dintre echipe si nu s-ar fi suparat nimeni. Asa cum acest egal “este unul meritat”. Si, totodata, benefic pentru campionat, avand acum 7 echipe la varf intr-un interval de 6 puncte. Urmeaza inca doua etape cu meciuri (teoretic) tari in care se mai poate schimba clasamentul la varf, substantial sau doar putin, insa nu v-a ramane la fel intrucat sunt destule meciuri directe (si ma indoiesc ca o sa fie egaluri pe banda rulanta) si apoi… om mai trai si om mai vedea. Si am incalecat pe o sa, si v-am spus parerea mea…

Ca o paranteza, inchei cu o parere proprie si personala (d’oh). Legat de faptul ca m-am uitat si la alte meciuri din Europa in weekend-ul asta si i-am vazut pe Higuain care da goluri parca din orice pozitie, pe Messi care rupe picioarele impleticite ale adversarilor chiar si cand nu joaca atat de… remarcabil, pe Tevez care i-a pus cu botul pe labe pe cei de la Chelsea si altii “ca ei”, as vedea-o pe Argentina viitoarea Campioana Mondiala in aceasta vara. As vedea-o dar nu o vad, pentru ca o echipa mare cu jucatori mari are nevoie si de un antrenor pe masura pentru a avea performante, nu de o vedeta si de un fost mare jucator… But who knows… let’s wait and see.

Meciul CFR – Steaua il puteti descarca de aici.

Din nou. De data asta nu pe o problema… sportiva. Sau… nu stiu, poate si acolo, ca nu am stat sa citesc. Ci pe o chestiune de aspect/estetica/design. In incercarea de a realiza un colaj pentru un articol despre echipele mari din campionat (de parca am avea asa ceva) si greseli(le) de arbitraj in favoarea sau defavoarea lor, GeSePizdele au iesit la interval cu o… poza… de tot rasul. Asa crop jenant nu am mai vazut de pe vremea lui Paint din Windows 95, cand ma jucam cu “taiat” poze… Asadar si prin urmare, vi-i prezint pe Claudiu “trei sferturi de cap” Niculescu, pe Sebastian “juma’ de fata” Dubarbier si pe alti doi mutanti.

…dar macar jucatorii au pula mare. Sau au erectie in timp ce fac sport (si nu e vorba de sport la orizontala) intr-un ritm sustinut. Sau iau Viagra inainte de meci… Oricum, e inca o veste buna pentru WAG-urile autohtone, pe langa faptul ca jucatorii nu sunt tocmai saraci…