Parca asa era vorba aia… asta pana cand vine vorba de regulamente. De legi (sportive) romanesti tampite si de interese. Deci, intr-un cuvant – (de) bani. Cei care niciodata nu sunt tristi si totodata sunt peste tot acasa, mai ales in Italia, Spania, Germania si, desigur, Rromania, dupa ce au castigat pe teren un meci printr-un super-gol, au ajuns azi sa piarda “la masa verde” acelasi meci, intrucat… ceva nu a fost in regula. Desi sunt de parere ca meciurile ar trebui jucate pe teren, chiar si atunci cand zboara cate o bricheta, unde-i lege nu-i tocmeala. Cica. Desi acum se disctuta decizia. Si apoi se va discuta discutarea. Si tot asa, pana cand se va da rezultatul apelului, probabil undeva pe langa ultima etapa, ca sa tina campionatul in suspans. Deja Poli are antrenament la faze de genul asta. Lasand la o parte romanismele (ma rog, cat se poate, pentru ca astea nu se pot neglija sau ignora in totalitate), regulamente pe care… recunosc ca nu le cunosc, dar despre care pot presupune ca au destule lacune, si alte chestiuni din astea “tehnice”, stau si ma intreb eu in cap’soru’ meu, daca nu exista niste… reguli mai clare (deh, tot la reguli am ajuns). Parca perioada de transferuri era doar pana pe 25 februarie… sau aia era doar pentru cei din strainatate. Va zic eu ca si in Regie tot un fel de strainatate este… si nu din aia buna. Cel care e prea sarac pentru fotbal dar destul de bogat pentru hoteluri in Poiana s-a cacat pe el pana ce i-a luat pe cei doi fotbalisti, in ceasul al 13-lea. Apoi i-a legitimat la Rapid 532 in divizia Z si astfel, in baza regulilor romanesti care te dau pe spate, a putut sa ii foloseasca in meciul din Liga 1, sau asa ceva. Acum poate sa se spele cu ei pe cap… In fine, mingea e la Rapid, cum se zice. Poli nu are ce sa piarda daca i se iau punctele si i se dau Rapidului inapoi. Rapid are insa ce sa piarda daca se dovedeste ca decizia de azi este corecta… Om trai si om vedea ce se va intampla pe plaiurile mioritice in legatura cu acest caz… Cert e ca tara asta e “fantastica”… Circul Globus are o concurenta acerba…

Jandarmii sunt din alt film. Louis de Funes e oale si ulcele demult iar la noi comedia e de cele mai multe ori tragedie…

Zilele trecute ma pregateam de un weekend plin de fotbal. De fapt, cam toate weekend-urile sunt asa, gratie multor campionate in plina desfasurare care “alimenteaza” tonele de canale sportive si emisiunile de stiri. Bine ca peste nici doua saptamanani incepe F1 si o sa ma mai “dezintoxic” de fotbal. Pana atunci insa m-am delectat sambata cu meciurile lui Real si Barca din “La Liga”. Ce meciuri… ce fotbal dom’le… chiar daca au fost meciuri care s-au jucat la o singura poarta, au aratat fotbal de calitate. Real a facut scor cu Tenerife iar Barcelona, desi a avut ceva emotii cu o Malaga care s-a aparat de l-ar fi facut pana si pe Sorin Cartu invidios, a invins cu un 2-1 care nu spune mai nimic despre joc, unul in care Barcelona a invins dupa ce a avut o posesie de circa 75% si ocazii si ratari cam cat are o echipa romaneasca in zece meciuri. Galacticii si extraterestrii si-au bifat astfel inca o etapa de rutina…

Apoi a venit ziua de duminica si ma pregateam de marile meciuri din Liga Mitica. Adica a lui Mitica. Dupa ce mi-am luat o doza de fukitol ca sa-mi mai tempereze entuziasmul si asteptarile dupa meciurile din Spania din seara precedenta, m-am uitat cand si cand la meciul Rapid – Unirea, asa, de incalzire, gandidu-ma in acelasi timp, ca mic stelist ce sunt, la derby-ul serii si la faptul ca CFR o batuse pe Unirea in etapa precedenta, in timp ce Steaua o facuse de… oaie, cu “galacticii” lu’ Ghiorghi “Pinalti” Stiefan. Doar ca in fotbal nu e ca in matematica. Daca A > B si B > C, nu e obligatoriu ca A > C. Si Steaua a demonstrat asta in meciul cu CFR. Desi CFR pleca (,) ca favorita certa, atat prin prisma ultimelor rezultate cat si a statisticii care arata ca e cea mai buna echipa pe teren propriu din campionat, Steaua s-a dovedid din nou un Nemesis al echipei ardelene. Poate ca fotbalul nu e matematica dar cifrele mai au relevanta uneori – aceeasi statistica (,) care arata ca CFR e cea mai buna pe teren propriu, arata ca Steaua e cea mai buna in deplasare. Asadar aveam reteta perfecta pentru un egal frumos disputat. Ceea ce s-a si intamplat. Steaua a inceput mai bine si a deschis relativ repede scorul. Apoi, dupa cateva minute, Stancu a sutat in portar (ma rog… in minge de fapt) in situatie de unu la unu iar fotomodelul Toja a plasat o lovitura de cap peste poata goala. Neputand sa raman indiferent la asa ceva, am bagat o injuratura cu gandul ca la 2-0 poate altfel stateau lucrurile si mi-am amintit de faptul ca, desi se mai rateaza si in campionatele tari, Higuain si Messi pe care ii vazusem in ziua precedenta si-au respectat blazonul si s-au apropiat amandoi de cota 20, chiar daca au ceva mai multe meciuri disputate. La noi, golgeterul Kapetanos are 10 goluri, dar macar Steaua are un lucru cu care se poate lauda si pe care nu l-a mai avut de muuulte sezoane. Asta ca sa nu mai amintesc de “fenomenul” Suarez de la Ajax care a inscris in acest sezon de Eredivisie 26 de goluri in 25 de meciuri, pe langa celelalte 12 din alte competitii. Asa da frate! In fine… De cealalta parte, CFR a fost mai buna in repriza a 2-a, exceptie facand momentul de gol din prima repriza – in care ungurul Dica a centrat pentru ungurul Traore, acesta a deviat, Tatarusanu a respins pentru moment, pentru ca apoi ungurul Cadu sa inscrie – si ratarea lui Traore, mai ceva ca cele ale lui Stancu sau Toja. In rest e doar statistica, cel mult. Putea sa castige oricare dintre echipe si nu s-ar fi suparat nimeni. Asa cum acest egal “este unul meritat”. Si, totodata, benefic pentru campionat, avand acum 7 echipe la varf intr-un interval de 6 puncte. Urmeaza inca doua etape cu meciuri (teoretic) tari in care se mai poate schimba clasamentul la varf, substantial sau doar putin, insa nu v-a ramane la fel intrucat sunt destule meciuri directe (si ma indoiesc ca o sa fie egaluri pe banda rulanta) si apoi… om mai trai si om mai vedea. Si am incalecat pe o sa, si v-am spus parerea mea…

Ca o paranteza, inchei cu o parere proprie si personala (d’oh). Legat de faptul ca m-am uitat si la alte meciuri din Europa in weekend-ul asta si i-am vazut pe Higuain care da goluri parca din orice pozitie, pe Messi care rupe picioarele impleticite ale adversarilor chiar si cand nu joaca atat de… remarcabil, pe Tevez care i-a pus cu botul pe labe pe cei de la Chelsea si altii “ca ei”, as vedea-o pe Argentina viitoarea Campioana Mondiala in aceasta vara. As vedea-o dar nu o vad, pentru ca o echipa mare cu jucatori mari are nevoie si de un antrenor pe masura pentru a avea performante, nu de o vedeta si de un fost mare jucator… But who knows… let’s wait and see.

Meciul CFR – Steaua il puteti descarca de aici.

Se facu ora 21:30 si alarma de la telefon a sunat. Ma opresc din Wii-uit, pun tunerul pe semnal “cable” si ma asez sa urmaresc meciul. Meciul meciurilor, cel mai cel din acest an, sau macar sfarsit de an. Pentru prima oara (cred) o echipa romaneasca avea sansa sa ajunga in primavara Ligii Campionilor, un lucru aproape utopic pentru o echipa din campionatul nostru scump si drag, pentru o echipa dintr-un oras cam cat o scara de bloc din Stuttgart. Tot ce mai trebuia era un punct, un egal cu echipa germana si gata, visul era implinit. La urma urmei cat de greu putea sa fie obtinerea unui punct dupa ce ai batut liderul grupei? Ma asez in pat, bag un full screen la program si pornesc si inregistrarea, ca doar deh, un asemenea eveniment trebuia sa ramana… “imortalizat pentru eternitate”.

Se aude fluierul de start. Meciul incepe. Nici nu incepe bine ca nemtii au deja o ocazie la poarta Unirii. Dar scapam cu bine. Nu pentru mult timp insa, deoarece Marica isi aduce aminte ca e atacant si inscrie cu capul din cativa metri. Minutul 5 si e deja 1-0. Unde iti era tie instinctul de atacant, mai baiatule, cand dansai pe teren la meciurile nationalei? Asta e imi zic, trebuie sa isi revina baietii, si ma pregatesc de reluarea jocului. Ma intind un pic ca parca ma incerca un somn, bag un cascat lung si pac, imi intra socul in gura. Apostol a invatat de la Banel si a tras un sut in adversarul din fata lui, Semedo scapa mingea si germanii pleaca pe contraatac si inscriu. Minutul 8 si e 2-0. Deja simteam ca mi se ridica parul de pe maini si ca mi se urca sangele la cap. Mai bag un oftat, imi zic ca daca reusesc ei sa intoarca un gol, or reusi sa-l dea si pe al 2-lea, ma calmez un pic si astept reluarea meciului in speranta ca romanasii or sa-si revina si vor misca si ei ceva. Bag o fuga la bucatarie sa imi fac repede un mic snack, nici nu deschid bine frigiderul si buf, al 3-lea gol. Minutul 11 si e 3 la zero… Futu-i mama ma-sii… suntem zero, zero barat… Oarecum temator ca scorul o sa se duca poate la 4 sau 5 la zero, m-am pus sa dorm de prin minutul 15, la pauza m-am trezit, iar in repriza a 2-a nici nu m-a mai interesat ce si cum si m-am apucat sa fac altceva. Golul de onoare al Unirii practic nici nu a mai contat. Si atunci am inteles ca natia asta parca e damnata. Ca minuni ca cele de la Liberec se petrec o data la 10 ani poate si ghici ce, norocul s-a terminat pentru romanasi, iar acele minuni sunt doar o exceptie care confirma regula asta. Episoade precum Romania cu Danemarca, Steaua cu Middlesbrough, Steaua cu Fiorentina sau PSG, Rapid cu Anderlecht sau cazul de azi, pe langa multe altele, confirma stilul nostru caracteristic de a merge la lupta precum mieii la taiere. Avem de dat o lupta decisiva, importanta, capitala, stim de ea, nu e o surpriza sau ceva care s-a ivit in ultimul moment, stim ca e importanta si ca trebuie sa dam totul, iar noi ce facem? Bagam capul in nisip si ii asteptam pe “baciul ungurean si cu cel vrancean” sa ne faca felul… Asta pentru ca, nu-i asa, noi mereu facem ce facem si “murim frumos”, pentru ca adversarii nostri “isi doresc mai mult victoria” si tot felul de clisee din astea tampite, spuse in limba de lemn.

Fotbalul mare nu e pentru cei mici. Au simtit-o in seara asta si Dinamo Kiev si Rubin Kazan (precum si multe alte echipe mici, de-a lungul timpului), ambele cu sanse teoretice la calificare, insa intr-o grupa cu Barcelona si Inter lucrul asta era greu de realizat si, drept urmare, el nu s-a petrecut. Fotbalul vine de la Vest. Poti sa bagi oricate zeci si sute de milioane intr-o echipa din est, ca tot nu vei putea realiza ceva mai mult decat o Cupa UEFA, si aia rar. Abramovici a inteles asta, dar e deja o alta discutie.

Cat despre mine, ei bine eu nu m-am invatat minte. Am zis de fiecare data ca la un meci mare (si in viata in general) o sa adopt deja celebra zicala a lui Emerich Jenei: “Nu-mi fac iluzii ca sa nu am deziluzii”. Eu am zis, insa nu am ascultat de ea… si, astfel, din nou si pentru a nu stiu cata oara, ce a inceput cu speranta s-a termina cu o noua dezamagire. Ramane totusi satisfactia (atat cat mai poate fi) ca o echipa mica a reusit niste meciuri bune si a luat destule puncte intr-o grupa de CL, si ca aceasta echipa va continua la primavara in Europa League.

Noapte buna, Romania…

Din nou. De data asta nu pe o problema… sportiva. Sau… nu stiu, poate si acolo, ca nu am stat sa citesc. Ci pe o chestiune de aspect/estetica/design. In incercarea de a realiza un colaj pentru un articol despre echipele mari din campionat (de parca am avea asa ceva) si greseli(le) de arbitraj in favoarea sau defavoarea lor, GeSePizdele au iesit la interval cu o… poza… de tot rasul. Asa crop jenant nu am mai vazut de pe vremea lui Paint din Windows 95, cand ma jucam cu “taiat” poze… Asadar si prin urmare, vi-i prezint pe Claudiu “trei sferturi de cap” Niculescu, pe Sebastian “juma’ de fata” Dubarbier si pe alti doi mutanti.

Aseara am asistat la CEA MAI MARE UMILINTA din istoria fotbalului romanesc post-ceausist, o umilinta mult mai mare decat cea din dubla cu slovenii. Cine este Romania in momentul asta? Si cand pun aceasta intrebare nu ma refer doar la fotbal, ci la tot ceea ce inseamna aceasta tara! Sincer, nici eu si nici voi nu cred ca puteti raspunde la aceasta intrebare pentru ca probabil va vin atat de multe raspunsuri negative in minte incat mai bine “o lasati moarta”. Intr-un fotbal in care pionii principali sunt finantatorii(faramitatorii) precum Gigi Becali sau Cristi Borcea sau Vasile Turcu sau…”si altii”, nu putem sa avem pretentia sa jucam la vreun turneu final. Pe aceasta cale vreau “sa multumesc” catorva persoane pentru inca o calificare ratata, pentru cea mai mare umilinta vazuta de mine de cand ma uit la echipa nationala si pentru acest fotbal intern “minunat” de care trebuie sa ne “bucuram” in fiecare week-end:

1. Cuplul Mircea Sandu – Mitica Dragomir: unul este poreclit “Nasu”, iar celalalt “Corleone”. Nasu si Corleone nu sunt nici academicieni, nici oameni de stiinta si nici monumente ale bunastarii pe Pamant. Cei doi au fost niste mafioti, niste scursuri ale societatii, niste proscrisi. Si atunci cum avem noi pretentia ca fotbalul sa mearga pe un fagas normal-ascendent cand suntem condusi de un cuplu de mafioti care se mai si mandresc cu aceste porecle.

2. Gigi Becali, Cristi Borcea, Familia Becali, Vasile Turcu, George Copos si celorlalti din teagma lor – pentru ca reprezinta cancerul fotbalului romanesc. Ei sunt cei care vin cu banii(ochiul dracului) si se proclama salvatorii fotbalului. Considera ca fara ei echipele ar retrograda si s-ar desfiinta in secunda 2. Pentru cunostinta voastra generala, bai zdrentelor, sa stiti ca fara voi fotbalul ar fi mai curat, nu s-ar mai urmari propriile interese…sau cel putin interesul principal ar fi cu siguranta FOTBALUL!

3. Gazeta Sporturilor si Prosport – pentru modul in care au ales sa promoveze sportul. Mai nimerit era ca cele doua ziare sa se numeasca Gazeta Scandalurilor si Proscandal. Presa sportiva reprezentata in Romania de cele doua ziare sportive nu a facut decat rau sportului romanesc, implicit fotbalului, prin promovarea jegurilor umane precum Cristi Borcea sau Gigi Becali si a scandalurilor in care acestia sunt implicati.  Menite sa promoveze performantele sportive, sa vina cu idei concrete sau mustruluiasca si sa ii forteze sa plece pe cei care nu aduc onoare sportului, cele doua ziare nu fac altceva decat sa infunde si mai mult sportul in mocirla prin atitudinea asta non-sportiva.

4. Razvan Lucescu – pentru nonperformanta realizata aseara, pentru ca a cazut si el prada intereselor de tot felul, pentru ca nu este selectionerul echipei nationale, ci este doar “amicul fotbalistilor”. A demonstrat aseara ca este un antrenor “de club”, nu de echipa nationala. Nu voi incepe acum sa-mi dau cu parerea despre cum ar fi trebuit sa arate primul 11 sau cine ar fi trebuit selectionat, pentru ca dupa cum e si zicala, “dupa razboi, multi eroi se arata” si nu vreau sa alunec intr-o zona in care nu am pregatirea necesara. El o are sau cel putin trebuia sa demonstreze aseara ca o are.

5. Tuturor fotbalistilor selectionati in toata campania de calificare – pentru modul in care au inteles ei ca trebuie sa reprezinte echipa nationala, pentru jocul penibil practicat, pentru indolenta cu care au jucat fiecare minut. Ma intreb, oare, cu aceeasi indolenta merg si la casierie sa-si ia banii? Sunteti o rusine pentru Romania, ati reusit sa ne aduceti la stadiul de a ne lupta cu Insulele Feroe pentru penultimul loc.  In mod special vreau sa le multumesc celor 11 jucatori care au intrat aseara in teren pentru ca au dat tot. Asta este o ironie binenteles. Probabil ca Mutu si Chivu isi zic in minte: “nu aveam ce sa facem pentru ca si-au dorit mai mult victoria”. Nu hahalerelor, ca sa folosesc o expresie cunoscuta, asta e valoarea voastra, mai mult de atat nu puteti si nici n-o sa puteti vreodata. Ati vrut sa va considerati si voi o “generatie”. Nu aveti cum! Generatia de aur era o familie…era o familie pe teren, nu in discoteci!

P.S.: Nationala Romaniei se va califica cu siguranta la campionatul european din 2012 pentru ca noi romanii stim cel mai bine sa reinviem din propria cenusa!

Urmareste meciul dintre Steaua Bucuresti si campioana la zi a Ligii 1, Unirea Urziceni accesand urmatoarele linkuri:

Link1

Link2

Steaua Bucuresti – Unirea Urziceni 0-1(0-0)

Apasa aici pentru a vedea rezumatul partidei!

(more…)