M-am trezit undeva pe la 9 si un pic, dupa putine ore de somn, cu gandul si speranta, printre altele, ca o sa am niste satisfactii din postura de privitor (semi)fidel de sport in aceasta zi de duminica plina de evenimente sportive. Dar nu prea a fost sa fie asa… Dimineata mi-am inceput-o cu o umilinta la Formula 1. Desi cursa a fost destul de spectaculoasa, am trait sa il vad pe Schumacher intr-o postura… trista, care sa confirme forma proasta pe care o are de cand a revenit si faptul ca, in general, e mult sub asteptari. Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc… blogul, in definitiv, se numeste “Marele Derby”, nu “Marele Circ”.

Un asa zis derby s-a jucat si in seara asta. Se pare ca pe stadionul (din) Giulesti au loc, o data la cativa ani, meciuri antologice. Iar meciurile antologice se termina cu 5 – 1. Cu ceva timp in urma, victima se numea nationala Germaniei, in prezent una din cele mai bune din lume, iar eroul meciului de atunci a ajuns acum sa fie mai mult accidentat si sa faca tusa cand e apt, pentru ca nu se intelege cu antrenorul din loja. Antrenorul de pe banca, un alt Mihaitza (nu pot sa ii zic Mihai pentru ca in seara asta a fost extrem de mic), isi arata meci de meci incompetenta. Dar nici macar nu e a lui in totalitate… dispune de jucatori de mana a 7-a, labili psihic, care nu fac fata la efort sustinut sau la presiune nici macar un pic, dar au de multe ori aere de vedeta, iar echipa e, nu de putine ori, facuta si dirijata de un gibon oligofren care nici bani nu mai are, desi i se zice finantator sau patron. Ca urmare, echipa este si joaca dupa chipul si asemanarea lui – de cacat. Iar in seara asta s-a spart si bulanul avut in ultimile etape… de fapt echipa asta nu e doar tragica, cum am zis in titlu, e de-a dreptul labagica… Si meciul? Meciul a fost scurt, un fel de antrenament. Lasand la o parte declaratiile in limba de lemn din zilele anterioare si, totodata, lasand la o parte un gol din penalty, mai mult sau mai putin corect, si o intrare foarte urata a lui Rupanaru, a existat o singura echipa pe teren. Ea a rezolvat scurt meciul cu 4 goluri in 30 de minute si si-a permis sa o frece la semicald si sa mai dea (doar) un gol si in repriza a 2-a. Restul e tacere si palmares… adica istorie si statistica. Pana la urma nu ai cum sa uiti un astfel de meci, prin prisma scorului ei doar, pentru ca meciul nu va ramane cu nimic altceva in memoria colectiva, intrucat nu a reusit nici Real-ul sa ii dea 5 goluri, iar Steaua nu a mai luat 5 in campionat de vreo 10 ani cred…

In finalul zilei am totusi niste mici satisfactii – Oltchim s-a calificat in finala Ligii Campionilor la handbal feminin iar Lucian Bute si-a pastrat centura de campion la box. Insa noi nu ne prea mandrim cu asta… si cu siguranta nu le/il meritam, intrucat noi si minunatii nostri reprezentati alesi nu am facut de fapt nimic pentru ei. Handbalistele nu pot juca finala in orasul lor pentru ca nu au sala omologata… iar Bute, desi noi nu suntem in stare nici sa il transmitem la televizor, poarta steagul Romaniei pe spate dupa fiecare victorie, in timp ce pe el il lauda, aplauda, iubesc si rasplatesc o gramada de canadieni. Noi iubim fotbalul… il iubim si il meritam, asa cum e el, acesta din Romania, atat la nivel de cluburi cat si la nivel de echipa nationala. Ne meritam soarta…

Peste noi s-a asternul norul nociv, iar Steaua si intreg fotbalul romanesc sunt de mult deja, nu doar de cateva zile, ingropate sub cenusa…

PS: vinde, pleaca, windmills…

Video chat rooms at Ustream

Pentru cei care mai au dubii ca egiptenii aveau inca din vremurile antice suficienta tehnologie incat sa construiasca piramidele, s-a mai descoperit, iata, si ca omenirea dispunea de autostivuitoare (?) inca din anul 325, de pe vremea sinodului ecumenic de la Niceea. Probabil ca le foloseau ca sa aduca marfa din depozit si sa o aseze sus pe rafturi in supermarket…

Mai stiti testul acela (sort of a test) in care ti se dadea sa citesti un text cu mai toate cuvintele scrise cu literele amestecate sau anagramate, lasand doar prima si ultima litera a fiecarui cuvand la locul ei? Se baza pe faptul ca in mintea noastra, cand citim, important e inceputul si sfarsitul cuvantului, “forma” lui ca sa zic asa, si nu continutul lui peste care, in citirea rapida, trecem fara sa ii acordam atentie prea mare… sau ceva de genul asta. Tot pe acest principiu a… functionat si Ristica Borcea cand a citit crezul la un botez, deoarece de la “atottiitorul” la “autostivuitorul” nu pare sa fie cale lunga… De observat si atitudinea puerila tipica unui scolar mic si nepregatit care, atunci cand citeste ceva si nu e sigur, repezeste cuvantul si scade volumul vocii. Ristica, ce te faceai, tata, daca trebuia sa inveti crezul, nu doar sa il citesti? Lasand la o parte faptul ca forma “autostivuitor” e (foarte) rar intalnita (in general se foloseste “motostivuitor”), probabil asta e diferenta dintre mine, care am invatat pe de rost porcaria asta in clasa a 5-a sau a 6-a, si tine, care ai luat BAC-ul la 26 de ani, intr-un grup scolar dintr-o comuna ialomiteana… Si, intr-o tara ca romanica, rezultatele sunt foarte vizibile si, oricum, erau previzibile – eu sunt rupt in cur iar tu esti plin de bani si mare vedeta nationala, bagat in seamna de media cu orice ocazie posibila si imposibila.

Asta e, sunt un inadaptat… care nu se mai poate opri din ras acum …

Marele Derby Steaua-Dinamo nu mai e de mult timp un derby de mare anvergura, asemanandu-se din ce in ce mai mult cu El Superclasico Boca Juniors – River Plate. Cele doua mari derbyuri mai sunt ceea ce sunt doar datorita numelor echipelor si istoriei pe care acestea le au in spate.

El Superclasico: Boca Juniors – River Plate

Cele doua mari rivale din Argentina ocupa locurile 13 si 14 intr-un campionat in care acestea nu mai sperie de mult pe absolut nimeni. Cred ca nici proprii suporteri nu-si mai aduc aminte cu exactitate cand favoritii lor s-au duelat ultima data in mod direct pentru castigarea titlului in Argentina.

Comparativ cu El Superclasico, Marele Derby din Romania tinde sa ajunga cat de curand o imagine in oglinda a superderby-ului argentinian. Echipe precum Cfr Cluj, Unirea Urziceni, Poli Timisoara sau Sporting Vaslui au facut investitii in masa si au acaparat primele pozitii din clasamentul Ligii 1, Steaua si Dinamo ramanand repetente la capitolul investitii contand doar cu numele. Atat in presa scrisa cat si in cea audio-vizuala s-a ajuns ca meciuri precum Timisoara-Urziceni sau Cfr-Urziceni sa fie catalogate drept “derby-uri de Romania”.

Prieteni actionari, daca nu veti face investitii si daca nu veti resuscita cele mai titrate echipe din Romania, Steaua, respectiv Dinamo, atunci in cativa ani se va ajunge la o situatie similara cu cea din Argentina, la un mare derby intre echipe aflate pe locurile 12-13 sau chiar o batalie de evitare a retrogradarii.

Semnalul de alarma a fost tras, de aici inainte totul depinde de voi, de cei care sunteti responsabili cu “bagatul banilor” in cele mai iubite echipe ale Romaniei, in MARELE DERBY STEAUA-DINAMO!!!

Avem un campionat… exceptional. Dupa 5 etape de la inceputul returului, cele 7 echipe de la varf s-au mai apropiat un pic asa unele de altele, de parca mai era posibil, si acum sunt toate intr-un interval de 2 puncte mari si late. Si, culmea, cam in aceeasi ordine ca la inceputul returului, cu cateva exceptii, dar fara salturi sau coborari spectaculoase. Dupa cum am zis, avem un campionat exceptional… de slab. Ai zice ca atatea echipe in doar doua puncte, si la varf pe deasupra, inseamna un campionat puternic… insa puterea noastra s-a vazut in cupele europene. Apoi meciurile din ultimile etape ale celor sapte echipe sfideaza parca orice logica. CFR e bunicica dar si scartaie cand e sa joace cu un adversar mai puternic, si astfel abia se mentine pe primul loc, Timisoara la fel, plus ca nici nu stiu daca punctajul de acum e cel din teren sau cel de la “masa verde”, dar parca nu mai conteaza, Steaua nu stiu cum dracu’ reuseste sa se mentina la doar 1 punct de primul loc, Rapid joaca bine cu cele tari si o ia in freza de la Poli Iasi sau Astra, Dinamo este poate cea mai buna din ultimile etape, recuperand fata de toate echipele din fruntea clasamentului, dar parca vad ca, dupa ce i-a scapat victoria cu CFR printre degete, la propriu, si dupa ce a dat de pamant cu Steaua, o sa o faca lata la Galati, Unirea e pe o panta descendenta de cand au plecat Petrescu, Varga si Balan iar Vasluiul sta la adapost pe locul 7 dar la doar 2 puncte de lider, si asteapta miscarile gresite ale celor din fata sa. Si ne mai miram ca Liga 1 a pierdut mult teren fata de acum vreo 3 ani, cand intrecusem campionate ca cele ale Rusiei, Ucrainei, Belgiei, Olandei si parca si Portugaliei. O data ca Romania nu prea mai produce nici un jucator de valoare la tineret, si apoi… strainii care joaca la noi sunt mai toti niste verze… ca de asta au ajuns intr-o varza de tara. In consecinta, de asta acum suntem pielea… organului si asta se vede si la nivelul nationalei, unde ne bate pana si un Yossi Benayoun si echipa lui de pseudo necunoscuti.

Dar sa revenim la ultima etapa, si mai ales la Marele Derby. Sau unicul Derby, cum i se mai spune. Departe de ce era odata, ultima etapa (a 22-a parca) a adunat echipele Dinamo si Steaua fata in fata, in “Groapa”. Echipa de langa cimitire venea in vizita la cea dintre circ si spitalul de urgenta. Si asta s-a vazut – cei de la Steaua au fost morti pe teren, ei reusind sa… nu reuseasca nimic notabil in 90+ de minute. Nici un dribling, nici un sut, nici o pasa filtranta, nimic. Au reusit insa sa ia un cartonas rosu… Comentatorii spuneau ca (,) constructia stelistilor se oprea la 30 de metri de poarta lui Dolha. Gresit, constructia Stelei a lipsit cu desavarsire, astfel ca nu avea cum sa se opreasca undeva. Iar pase lungi de la fundasi la Kapetanos nu se pot numi nici macar tentative de constructie. Dar e bine… razboinicul luminii, cel mai cel patron din emisfera estica, dar fara nici o emisfera cerebrala, a facut pact cu suporterii… de fapt doar cu aia care nu il contesta… si a zis ca nici nu se mai baga peste antrenor la echipa, de asta a jucat Ovidiu Petre fundas central. Ce mai urmeaza acum? Messi portar? In fine… deja nu mai am rabdare si povestesc aici fara vreo ordine. Pe langa Ovidiu Petre a jucat si Baciu, poate cel mai bun performer al Stelei in retur, cu doua pase magistrale de gol, din pacate pentru adversari. Una a fost la meciul cu Ceahlaul, a 2-a acum, cu Dinamo, de la facut pe saracul Zapata sa isi degajeze propriul picior pana prin Columbia probabil, cu largul concurs al gazonului… in ton cu tot ceea ce exista in Romania de fapt – daca avem drumuri cu gropi garla, de ce sa nu avem si terenuri de fotbal precum la Rovine in campii. Doar ca acolo a fost Mihai Viteazul, aici era (pe) Stefan cel Mare. Mare si sfant dom’le, mai sfant decat Crediciosu’ Lu’ Peste, din moment ce doamne doamne i-a dat o palma berbecului… Asa, sa revenim, ca parca deja delirez. Dupa schimbarea lui Petre Marin, lucru care l-a facut pe acesta sa apeleze la dulcele grai romanesc ce i se citea pe buzele-i pline de cuvinte care incep cu “pu” si se termina cu “la”, a urmat o faza in care stelistii au facut-o lata (s-alta data s-alta data o s-o faca si mai si mai…) si astfel a ajuns Golanski in postura de ultim aparator sa il faulteze pe Cristea… unul din ei, nici nu mai conteaza ca e acelasi care pe vremea lui Zenga inscria la aceeasi poarta, dar purta celalat echipament. Dupa ce ca erau vai si amar de mama lor, stelistii ramasesera si cu un om in minus, si Steaua avea acum urmatoarea linie de aparatori: Parpas, Baciu si Nicolita. Sa moara toti fanii mei (mai ales ca nu am niciunul), nici in cele mai negre vise nu mi-as fi imaginat o asemenea linie de fund. In fine… dupa acest meci pot zice de Steaua numai “de bine”. Dinamo nu a fost valoric mult mai buna… pentru ca valoarea nu creste si/sau nu scade de la o saptamana la alta. Ci pur si simplu a alergat de 10 ori mai mult, au acoperit mai bine terenul si punctele cheie, au fost mai bine asezati si mult mai motivati. Rezultatul este just si justificat de ce s-a jucat, fara discutie… Domnule “Lippi” de Romania, dvs. “va place cum joaca Steaua?” Oare Bergodi ce mai zice acum?

Si totusi, dupa doua victorii in acest sezon de Liga 1 asupra Stelei, Dinamo este cu 1 punct in spatele ei, iar la final punctele vor fi cele mai importante, acolo unde chiar conteaza, nu la palmares si altele asemenea. Ori astfel… Dinamo o va putea bate pe Steaua de cate ori vrea, insa daca la finalul sezonului nu este campioana, degeaba se tot pregatesc pentru Champions League…

Cam asa s-a scris si al 122-lea unic derby (“122″ si “unic” e o asociere nefericita dar nu asta e ideea). Un derby ce a vazut-o pe Steaua intr-un declin incet si sigur, nu de ieri sau azi, ci de cativa ani buni. Dar nici Dinamo nu e departe, chiar daca a dominat la toate capitolele. Cand reperul tau e un adversar slab, valoarea ta este una incerta, sau in nici un caz una mare. Dar asa se intampla cand avem circ in loc de sport adevarat si profesionalism. Unii – condusi de un cioban analfabet care se crede bun la toate, devenit peste noapte mare vedeta, ales si parlamentar european (asa oameni, asa reprezentanti), si cu banii facuti din specula cu terenuri, din manarii cu MApN si alte “afaceri” romanesti – cu jucatori expirati, cumparati dupa ce s-a vazut un DVD cu ei sau pe baza de pretentii financiare mici. Altii – condusi de o cohorta de “actionari”, unul mai prost decat altul, dar neaparat infatuat(i), de la taranoi ce scuipa cand vorbesc, remarcati mai nou prin operatii de marire de penis (fiecare cu ce ii lipseste probabil), la mari vanzatori de butelii, la (cel putin) fosti securisti migrati de la Craiova, care sunt dati la fund dar mai ies si ei in fata cand ii baga presa in seama, si alti trepadusi, iar peste toti troneaza linistit si ca un mare sef, tatal lor, acest ginerica de ministru de militie (pe langa multe alte ministere) si totodata mare om de afaceri, cu o avere de sute de milioane dintr-o firma de IT & calculatoare de care nu a auzit mai nimeni dar cu un nume greu, de franciza, insa zero (sau chiar pe minus) in piata actuala – maestrii in arta reciclarii si a bumerangului, echipa care are probabil cei mai multi jucatori vanduti sau imprumutati in afara si ulterior cumparati inapoi dupa ce si-au confirmat “valoarea”. Asta avem, cu asta defilam. Noi, raportati la fotbalul mare in general, cand de manifestam bucuriile si suprararile la un derby din acesta, suntem poate ca niste copii mici care se joaca fericiti cu masinutele, raportati la o lume a adultilor care se intrec in curse.

Desi m-am simtit total neinspirat in a scoate un articol… macar decent, am incercat sa fiu cat mai obiectiv si sa ating atat puncte importante din derby cat si din fotbalul romanesc in general. Poate ca am tratat meciul prea mult din perspectiva unui stelist dar, sincer vorbind, dupa un asa meci nu se mai poate spune nimic… si imi doresc (intr-un fel) ca sa mai ia si Dinamo campionatul, sa isi vada si Ristica visul implinit si sa-si mai dovedeasca inca o echipa romaneasca limitele in fotbalul mare, fie ca va fi “sa moara frumos”, asa cum a facut-o Unirea si poate un pic si CFR, fie sa iasa din Liga Campionilor penibili si umiliti, asa cum a facut-o Steaua la ultimile doua participari, si, astfel, poate o sa ne mai vina mintea la cap.

Intr-un ziar de anunturi ar fi sunat ceva de genul: “Pierdut picior drept, il declar nul” sau “Pierdut picior drept in tribuna, ofer recompensa celui care il gaseste si il inapoiaza proprietarului de drept!”

Pe aceasta cale vreau sa fac un apel deschis catre toti oamenii care s-au aflat miercuri seara pe stadion, fie ei suporteri, antrenori, jucatori sau oameni de paza: “haideti fratilor cu totii sa ne adunam si sa-i cautam piciorul lui Zapata! Ultima oara a fost zarit undeva intre tribuna a doua si peluza in care se aflau suporterii oaspeti. Cine poate sa dea informatii despre obiectul cu pricina sa sune de urgenta la 0724.bec.ali. sau la 0765.oie.rul.”

Cum zice prozatorul, “sa revenim la OILE noastre”. Stateam si vizionam o data si inca o data si tot asa reluarea fazei din care s-a marcat golul 2. Este o faza la care e clar ca ceva sau cineva divin si-a bagat nasul. Poate ca imaginatia mea e bolnava, dar sincer va zic, eu cred ca acolo a fost mana lui Catalin. Lasati-ma sa cred ca Haldan “i-a tras-o” lui Zapata, asa cum Haldan le-a tras-o stelistilor si acum 2 ani in acea memorabila “Zi a dreptatii” sau asa cum i-a pedepsit de Paste, Dinamo umilindu-si marea rivala chiar in Ghencea(2-4). Lasati-ma sa cred ca cineva acolo sus(Catalin Haldan) vegheaza la toate astea si din cand in cand contribuie si el cum poate la fericirea noastra. Poate ca este doar o fantezie…un vis.

Poate ca a fost doar un damb la mijloc, un damb si atat! 

2-0 .

Dupa principiul “cel mai bun sa castige”, Dinamo s-a conformat si a batut-o pe Steaua fara drept de apel. Dintr-o superstitie usor de inteles, nu am vrut sa le marturisesc tovarasilor mei stelisti ceea ce gandeam eu cu adevarat inainte de acest meci. Preconizam un 2-0 sau chiar un 3-0 pentru Dinamo! O sa ziceti ca, acum, dupa razboi, “multi eroi s-arata”, dar stiam ca:

- oricat de bun ar fi Parpas sau Ovidiu Petre pe postul de fundas central, impreuna nu ar fi facut prea multe; daca iei cei mai buni 2 fundasi centrali din lume si-i pui sa joace impreuna fara a avea cateva meciuri de acomodare in spate, cu siguranta ca acest cuplu nu va da randamentul scontat. Si un copil de 10 ani stie ca nu ai cum sa sudezi un cuplu nou de fundasi atat de repede, dupa doar cateva antrenamente;

- dorinta lui Marius Niculae si a lui Andrei Cristea de a marca pentru prima data impotriva Stelei era foarte mare;

- la capitolul portari, si Steaua si Dinamo aveau cam aceleasi probleme, un mic plus pentru Zapata care avea un moral bunicel fata de cel al lui Dolha. Sansa acordata lui Dolha echilibrand acest mic avantaj pe care-l avea Zapata;

- atacantii lui Dinamo formau un cuplu mult mai bine sudat decat cuplul de fundasi ai Stelei.

Steaua a pierdut meciul in aproape toate compartimentele. Pe benzi Sekely si Banel Nicolita n-au miscat in fata lui Pulhac, respectiv Scarlatache; in atac Kapetanos si Stancu nu au fost pusi in evidenta cum ar fi trebuit in niciun moment al jocului, acestia devenind prada usoara pentru cuplul de fundasi Moti-Goian. Insa, compartimentul in care s-a gresit tehnico-tactic decisiv a fost cel median-central, acolo unde Bostina si N’Doye i-au bagat in sedinta pe Toja si Plesan. Bostina a fost cu mult peste Toja(si inainte si dupa acest meci), iar despre lupta valorica dintre N’Doye si Plesan nu cred ca mai are rost sa discutam, N’Doye putand fi considerat fara probleme cel mai bun mijlocas central din Liga 1.

Daca in alti ani resimteam o adevarata activitate emotionala la nivelul cordului inaintea unui astfel de meci, de aceasta data nu am mai avut nici ce mai mica emotie. Am anticipat cam cum se va desfasura acest meci, data fiind valoarea individuala a jucatorilor, si cred ca orice microbist cu ani buni si cunostinte in domeniul “basicii rotunde” si-ar fi dat seama care va fii deznodamantul marelui derby din acest an. Nu stiu daca o vom mai prinde pe Steaua asa de slaba, dar stiu ca atunci cand se va intampla asta, cu siguranta vom profita pe deplin!

…Au fost cuvintele lui Borcea, de altfel un tip antipatic care vorbeste mult, dar spune putin. De aceasta data, insa, a sintetizat, mai bine chiar si decat Noica, desfasurarea meciului in doar cateva cuvinte. Probabil ca din cauza euforiei de dupa fluierul final a omis sa precizeze ca “daca in minutul 25 era 3-0, nu se supara nimeni”. Si pe buna dreptate, pentru ca dupa doar 25 de minute de joc, Dinamo avea trecute in cont nu mai putin de 4 ocazii mari de gol, Cristea (min 5), Alexe(min 7 si 11) si Torje(min 24) reusind non-performanta de a le rata cu seninatate. Ceea ce era si normal sa se intample(a nu se lua ca si o doza de subiectivism ironic) s-a intamplat in minutul 39. Jocul merge incet, dar sigur catre un gol dinamovist. Alexe, ghinionistul de serviciu din primele 15 minute a marcat cu capul dupa o prelungire pe spate a lui Andrei Cristea.

Dupa pauza s-au mai echilibrat lucrurile, asta si datorita modificarilor tehnico-tactice facute de Stoichita. Cu toate acestea Steaua a ramas, ca si in prima repriza fara prea mari realizari in careul advers. Fara sa exagerez in vreun fel, prima si singura ocazie reala a Stelei s-a consumat imediat dupa primul gol dinamovist, atunci cand lovitura de cap a grecului Kapetanos a trecut milimetric pe langa butul din dreapta portii aparate de Dolha. In rest Dinamo a preferat sa conserve rezultatul si sa astepte o greseala, sa o prinda descoperita pe Steaua pe contraatac. Lucru care s-a si intamplat mai evident in doua randuri: prima data defensiva Stelei “a comis-o” la faza in care Golansky a fost nevoit sa faulteze din pozitie de ultim aparator si sa fie eliminat, iar cea de-a doua faza a coincis cu golul al doilea al lui Dinamo, dupa o greseala a lui Baciu.

Victorie normala si meritata pe deplin a “cainilor”, care o propulseaza pe Dinamo in lupta pentru titlu!

Bravo baieti! ASA VA VREM MEREU!!!